![[X]](/site/upload/2009/06/close.gif)
Câmpia Maghiară de Sud
"Întinsă ca şi suprafaţa mării", spunea marele poet maghiar Sándor Petőfi, cel care era veşnic îndrăgostit de pusta maghiară şi de Tisa. Râul dă viaţă regiunii nisipoase, dar şi peşte pentru ciorba de peşte caracteristică acestei regiuni. În această zonă a ţării sunt cele mai multe zile însorite, iar apa termală abundentă îi ajută pe cei care doresc să urmeze tratamente curative.
Portul Baja, ce se găseşte la confluenţa râurilor Dunăre şi braţul său secundar numit Sugovica, este populat de mai multe naţionalităţi. Germanii, sârbii şi croaţii, trăiesc aici împreună cu maghiarii în deplină înţelegere de secole. Efectuând o plimbare, se poate simţi atmosfera nostalgică, a micului oraş. Bogăţia de odinioară a oraşului comercial, vestit pentru târgurile sale, se regăseşte în ornamentaţia clădirilor. Clădirea primăriei în stil neo-renascentist (piaţa Szentháromság nr. 1), pe urmă altarul rococo al Bisericii Franciscane (str. Bartók B. nr. 1), altarul Bisericii Szent Péter şi Szent Pál (piaţa Tóth Kálmán), iconostazul bisericii sârbe (str. Miklós) şi sinagoga, transformată în bibliotecă (str. Munkácsy nr. 9), merită atenţia vizitatorilor. Expoziţia prezentând trecutul şi istoria pescuitului în acest oraş vechi de 300 de ani, şi-a găsit loc în muzeul numit după constructorul Canalului Corinth, născutul oraşului, István Türr (str. Deák F. nr. 1.). Insula Sugovica este un adevărat paradis turistic. Pe lângă ştrand şi terenuri de tenis, găsim şi un port al canalului fluvial Dunăre-Rhin-Mein.
Fiind cel mai important centru turistic din valea Dunării de Jos, atrage numeroşi turişti autohtoni şi străini. Malurile nisipoase şi accidentate ale cursurilor de apă din zona oraşului oferă locuri excelente pentru scăldat sau excursii, dar şi pentru pasionaţii de sporturi nautice. Printre punctele de atracţie naturale ale zonei un loc deosebit îl ocupă peisajele riverane ale Dunării, braţului Sugovica şi ale pădurii Gemenc, cu frumuseţea lor inegalabilă şi flora luxuriantă. Din Baja puteţi porni în plăcute excursii cu vaporaşul de agrement, trenul cu ecartament îngust care trece prin pădure, cu bicicleta sau cu barca.
Atmosfera deosebită a oraşului Baja se datorează peisajului natural care îmbrăţişează oraşul şi valorilor sale arhitecturale. Datorită climei, apropierii apei, arhitecturii şi ospitalităţii localnicilor, acest orăşel din Bácska degajă un aer mediteranean. Expoziţiile, muzeele şi galeriile de artă prezintă istoria, valorile culturale ale oraşului, dar şi viaţa localnicilor. În oraş se află aproximativ patruzeci de monumente şi clădiri importante în peisajul urban. Pagina web: www.baja.hu
Ca oraş al apelor, pescuitul, confecţionarea plaselor pescăreşti, confecţionarea ceaunului au tradiţii de sute de ani în Baja. Locuitorii din Baja urmează tradiţii la fel de vechi şi în cazul mâncărurilor de peşte. Şi în zilele noastre se prepară conform reţetei flăcăilor pescari de odinioară, cu paste în formă de chibrit. În piaţa centrală a oraşului, pe străzile adiacente acesteia, în fiecare a doua sâmbătă a lunii iulie se organizează Festivalul gătitului din peşte de la Baja.
Informaţii la numărul de telefon: +36-79/420-811, pagină web: www.bajaihalfozofesztival.hu
Oraşul este vestit datorită cârnaţului deosebit de gustos Csabai şi nenumăratelor cărţi tipărite de Editura Kner. Principalul aşezământ al slovacilor din Ungaria, unde una dintre casele specifice cu pridvor din lemn sculptat este clădirea casei regionale slovace (str. Garay nr. 21). Bisericii cu 2900 de locuri, cu o acustică minunată, cu turnul de 70 de este cea mai mare biserica evanghelică din ţară (piaţa Széchenyi). În apropierea sa s-a construit în mai puţin de jumătate de an biserica mică evanghelică (piaţa Szeberényi nr. 2). Primăria în stil romantic (piaţa Szent István nr. 7.), în curtea căreia în fiecare vară diferite programe de seară de mare reuşită, capătă un meritat loc de desfăşurare. În sala memorială a Muzeului Mihály Munkácsy (str. Szécseny nr. 9), sunt prezentaţi 15 opere ale celui care a fost unul dintre cei mai mari artişti realişti ai secolului al XIX-lea, de asemenea mai apare şi regiunea Crişului printr-o bogată colecţie arheologică, etnografică, de artă plastică şi de istorie. În casa memorială Munkácsy (str. Gyulai nr. 5) mobile de epocă şi 21 de lucrări ale artistului sunt expuse vizitatorilor. În Casa Poveştilor (str. Békési nr. 17.) cei mici sunt aşteptaţi de o mulţime de jucării şi păpuşi, în Muzeul Cerealelor (str. Gyulai nr. 65.), oaspeţii pot primi informaţii despre viaţa obişnuită a unei ferme din Békéscsaba şi despre istoria prelucrării cerealelor. O impresie deosebită o constituie secco-ul de 500 m2, din Biserica Jézus Szíve, pe a cărei uriaşă suprafaţă artistul László Patay a pictat 530 de personaje biblice.
Pusta Bugac, alcătuit din nouă unităţi, având în total 11 000 hectare, declarat de către UNESCO bio-rezervaţie, este partea cea mai vizitată a Parcului Naţional Kiskunság. În centrele turistice construite aici, se ţin cu regularitate prezentări ecvestre: îndemânare ecvestră, călărie, mersul cu trăsura, cea mai spectaculoasă parte a mersului dirijat şi "pusta-cinci", o probă care taie răsuflarea spectatorilor. Producţia care necesită un simţ al echilibrului deosebit, când cel care mână cei cinci cai, se balansează pe spatele celor doi cai din urmă şi zgomotul copitelor cailor rămân de neuitat. Viaţa de toate zilele a păstorilor, construcţia colibelor, sculptura în lemn, sunt regăsite în Muzeul Păstorului (din Bugac-Puszta), pe când istoria pădurilor din câmpie, fauna, cultivarea lor, e prezentă de Muzeul Puieţilor din Câmpie. Mâncăruri originale ale pustei, pot fi găsite în meniurile din hanurile Bugac şi Bugaci Karikás.
Valoarea unică a acestui oraş impresionant, ce se află la confluenţa râurilor Crişul şi Tisa, constă cele 30 de case pescăreşti, situate în centru, ocrotite, din secolul al XIX-lea, declarate monumente istorice. În apropiere se găseşte ştrandul şi centrul de odihnă din Körös-torok ce aşteaptă vizitatorii, unde şi cei mici vor avea parte de bucurie: nisipul malurilor fiind mătăsos, iar apa este potrivită şi pentru copii. Casa pescărească, Casa Regională din Csongrád (str. Gyökér nr. 1), este amenajată cu mobilă pictată. În Muzeul László Tari (str. Iskola nr. 2), se poate vizita colecţia de istorie locală. O plimbare pe Tisa cu vaporul, poate să fie un program plăcut, de asemenea mersul cu bicicleta, joggingul pe digul Tisei, sau o baie în apa medicinală înconjurată de pajişte (str. Dob nr. 3-5) poate fi o experienţă de neiutat.
Flori, grădini cu trandafiri, parcuri verzi, alei romantice pretutindeni: loc ideal pentru cei care doresc o destindere liniştită. Simbolul oraşului este cetatea gotică din secolul al XV-lea, singura cetate de cărămidă rămasă intactă din Europa Centrală. În curtea cetăţii vara se ţin spectacolele Teatrului Cetate din Gyula. Una dintre cele mai frumoase băi din Ungaria, Băile Cetăţii (Várfürdő)
 |
Cofetăria de 100 de ani (Százéves Cukrászda), Piaţa Erkel nr. 1, este a doua cofetărie din ţară (1840) ca vechime, şi funcţionează cu mobilier original. În salonul mic şi mare, cu mobilier Biedermeier, specialităţile de dulciuri, iar în vitrine, vechile instrumente ale cofetarului de odinioară de valoare muzeală, trezesc interesul vizitatorilor. Celebra personalitate născută în oraş este Ferenc Erkel, 1810-1893, compozitorul operei naţionale maghiare, autorul operei "Bánk bán" şi "Hunyadi László", fiind totodată autorul muzicii imnului naţional. În casa lui de odinioară, astăzi Muzeul Memorial Erkel Ferenc (piaţa Apor Vilmos nr. 7), pot fi văzute harmoniul, manuscrisele partiturilor sale, şi fotografii de familie. Cu valoare şi atmosferă unică în Ungaria, este Casa-Muzeu Ladics, care prezintă stilul de viaţă citadin şi cultura amenajărilor interioare, cu mobilă artistică, porţelan de Meissen (str. Jókai nr. 4). Numele marelui pictor german Albrecht Dürer, originar din Gyula, poartă Sala Dürer (str. Kossuth L. nr. 17.), care găzduieşte expoziţia de istoria castelului "Secolele din Gyula". În muzeul (Bd. Béke nr. 35.) pictorului cubist György Kohán (1910-1966) cea mai dramatică pictură este grafica intitulată "Guernica maghiară".
Istoria preparării vestitul produs alimentar, cârnaţul de Gyula, poate fi urmărită în Muzeul de Istoria Industriei Cărnii (str. Kétegyházi nr. 1). Muzeul de obiecte religioase Sfânta Maria (piaţa Apor Vilmos nr. 11) prezintă şi porturile ordinelor călugăreşti maghiare. Muzeul Cătunelor, la o distanţă de 8 km, prezintă modul de viaţă ţărănesc şi uneltele agricole folosite în secolul al XIX-lea şi al XX-lea.
Curiozitate arhitecturală europeană este satul pivniţă, compus din 1200 de case cu prese de struguri, ce sunt construite una lângă alta, au aceeaşi mărime şi acelaşi stil, construirea cărora a fost începută încă de şvabii, care s-au stabilit aici în Evul Mediu. În pivniţele săpate în argilă, se măsoară vinul delicios, iar în casele satului există şi posibilitate de cazare a oaspeţilor.
Pernele şi cuverturile de in cusute cu fire de lână colorate, evocă covorul multicolor al florilor din poiană şi lumea culorilor variate a ceramicii, reprezintă etnografia specifică a celui mai întins oraş al ţării aflat în provincie, despre care vizitatorul poate primi cele mai marcante impresii în Casa Regională şi a Artei Populare (str. Árpád nr. 21). Arta plastică bogată a câmpiei, de la începuturi până în 1945, în Galeria Câmpiei (piaţa Kossuth nr. 8), valorile etnnografice ale oraşului, cele mai frumoase obiecte ale olarilor, se găsesc în Casa Olarului (str. Rákóczi nr. 102), iar modul de viaţă caracteristic şi tradiţiile din întinsele cătune din jurul oraşelor, pot fi văzute în Muzeul Cătunelor din Kopáncs, ce se află la 6,5 km de oraş (Cătunul nr. 3440). În centrul cu atmosferă specială, în piaţa Kossuth se află primăria construită în stil eclectic (nr. 1), cu cei 123 m lungime, este una dintre cele mai mari primării ale ţării, în timp ce pe pereţi descoperim portretele diferitelor personalităţi maghiare. Biserica reformată în stil baroc, cu turnul cu ceas, este un monument istoric din secolul al XVIII-lea, Hotelul Fekete Sas (nr. 3), Banca Maghiară de Credit (nr. 5), reprezintă eclectica, iar stilul sinagogii este secesionist (str. Szeremlei nr. 3). Biserica ortodoxă sârbă (str. Szántó K. J. nr. 9), în oraşul vestit datorită târgurilor sale, a fost construit de comercianţi sârbi, greci şi români. În Muzeul Tornyai János (str. Szántó K. J. nr. 18) se poate vedea şi statuia lui Venus din neolitic, împreună cu un vast material arheologic, unde pe lângă expoziţia prezentând istoria oraşului de 7000 de ani, este găzduit şi colecţia care prezintă cele mai noi realizări ale şcolii de pictură a Câmpiei.
Staţiunea Mártély din apropiere al Tisei de Jos este cel mai propice loc pentru turismul pe apă.
Kalocsa
Ardeii roşii ce atârnă la uscat pe streşinile caselor, şi care dau gust bun mâncării, pereţii pridvoarelor ornamentate cu motive florale precum şi dantelele fine amestecate cu flori brodate, colorate, şi portul popular, duce faima oraşului în lumea întreagă. Cele mai frumoase broderii şi porturi, pot fi văzute în Casa Regională şi a Artelor Populare, vechi de 200 de ani (str. Tompa Mihály nr. 7.), iar istoria cultivării ardeilor, poate fi văzută în Muzeul Maghiar al Ardeiului (str. Szent István király nr. 6). La orga catedralei episcopale cu două turnuri, construită în stil baroc, una dintre cele mai mari din ţară, a cântat de mai multe ori Franz Liszt (piaţa Szentháromság nr. 1). În trezoreria episcopiei (piaţa Szentháromság nr. 1), printre 110 obiecte excepţionale de artă, iese în evidenţă herma Sfântul Ştefan, suportul relicvei primului rege maghiar, care a înfiinţat în 1009 episcopatul din oraş. Biblioteca Palatului Episcopal (piaţa Szentháromság nr. 1) conţine mai mult de 150 de mii de volume, printre care codice şi tipărituri străvechi de valoare inestimabilă. Muzeul Viski Károly (str. Szent István király nr. 25) găzduieşte colecţia etnografică de istorie locală, de minereuri, de monede şi pietre preţioase. În Muzeul Schöffer Miklós (str. Szent István király nr. 76.) vizitatorii vor găsi 47 de creaţii din opera pionierului mişcării formelor în spaţiu, cu sunet şi lumină cibernetică, născut aici în oraş. Colecţia de arte plastice a oraşului (str. Hunyadi János nr. 2.) constă în lucrări ale pictorilor contemporani.
Kecskemét
Pălinca de piersici din Kecskemét, clădirile secesioniste decorate cu ceramică colorată şi "metoda Kodály", au contribuit în mare măsură la renumele oraşului de peste hotare. În uriaşa şi impozanta Piaţă Kossuth, oaspeţii pot întâlni clădiri vestite, Primăria (nr. 1), acoperită cu ţiglă smălţuită, cu decoraţii florale colorate, cu sala festivă cu minunatele seccouri, fac din această primărie în stil secesionist una dintre cele mai frumoase din ţară. La ore fixe se poate auzi muzica clopotelor, care a fost compusă de Zoltán Kodály. Cea mai veche biserică a oraşului a fost construită cu 600 de ani în urmă în stil gotic, Biserica franciscană Sfântul Nicolae, cu un interior bogat de stil baroc. Bazele bisericii reformate (nr. 3) au fost puse în secolul al XV-lea. Cea mai mare biserică a Câmipiei în stil copf este Biserica Mare sau, cum se mai numeşte, Biserica Veche din Piaţa Kossuth. Din toate părţile lumii vin studenţi la cursurile Institutului de Pedagogie Muzicală "Zoltán Kodály" (str. Kéttemplomköz nr.1), dar şi la cursurile de vară, ca să studieze pedagogia muzicală a marelui compozitor maghiar Zoltán Kodály în oraşul său natal.
Capodopera stilului secesionist maghiar este palatul Cifra (str. Rákóczi nr. 1), decorat cu ornamente florale colorate. În interiorul lui colecţia Galeriei din Kecskemét, conţine picturi ale artiştilor maghiari din secolele al XIX-lea şi al XX-lea. În palatul noului colegiu îşi are sediul şcoala şi colegiul bisericii reformate. În fosta sinagogă în stil romantic, s-a deschis Casa Ştiinţei şi a Tehnicii (str. Rákóczi nr. 2.), unde sunt expuse copiile din ghips, ale 15 statui ale lui Michelangelo Buonarotti. Biserica piaristă (str. Jókai nr. 1) poartă amprentele barocului maghiar, iar biserica evanghelică (str. Arany János nr. 1) ale eclecticii.
În oraş există mai multe muzee speciale de valoare naţională. Lucrările celor mai vestiţi artişti populari îmbogăţesc colecţia Muzeului de Etnografie Maghiară (str. Serfőző nr. 11/A). Cea mai mare colecţie de artă naivă din ţară, ce conţine 2500 de picturi şi statui, se găseşte în Muzeul Artiştilor Naivi Maghiari (str. Gáspár András nr. 11.), aici fiind şi Muzeul şi Atelierul de Jucării "Szórakaténusz", unde vizitatorii pot vedea mai mult de 10.000 de jucării, miniaturi feroviare, jucării de la începutul secolului al XX-lea, jucării populare şi instrumente muzicale pentru copii. Singurul muzeu de fotografie din ţară, Muzeul de Fotografie Maghiară are 3000 de exponate (piaţa Katona József nr. 12). În colecţia de instrumente Leskowsky sunt expuse 1500 de instrumente muzicale din toate colţurile lumii, (str. Zimay nr. 6/A). O impresie plăcută reprezintă degustarea în Uzina Zwack Unicum şi prezentarea expoziţiei "Distilăria şi expoziţia de pălincă de fructe Zwack".
Una dintre cele mai frumoase creaţii ale stilului secesionist maghiar este clădirea primăriei (str. Kossuth L. nr. 1), a cărei pereţi sunt decorate cu ornamente florale colorate, iar acoperişul de ceramică provine din vestita fabrică Zsolnay din Pécs. Viaţa a două personalităţi ale literaturii maghiare se leagă de acest oraş: marele poet maghiar Sándor Petőfi (1823-1849), poetul revoluţiei şi al libertăţii, în copilărie a locuit în Casa Hattyú. Obiectele aparţinătoare familiei pot fi văzute în Casa Memorială Petőfi (str. Petőfi nr. 7.), pe strada căreia în memoria poetului oraşul a ridicat o statuie. Iar pe strada ce-i poartă numele, la nr. 19 s-a născut omul de ştiinţă, directorul de muzeu, scriitorul Ferenc Móra, care în prozele sale poetice a adus un omagiu poporului sărac. În muzeul său memorial se găsesc obiectele sale personale, este amenajat atelierul de blănărie al tatălui său şi bucătăria mamei sale.
În curtea Muzeului "Kiskun" (str. Holló L. nr. 9), care de fapt este un muzeu-închisoare, stă o moară de vânt cu patru pale. Una dintre cele mai frumoase monumente istorice ale oraşului este biserica (piaţa Béke) din sec. al XVIII-lea, cu amvon şi altare laterale în stil rococo. Ştrandul şi bazinul deosebit de plăcut al oraşului oferă distracţie şi odihnă (piaţa Blaha L. nr. 1).
Dantela fină cu o tehnică specială, ce necesită o îndemânare aproape vrăjitorească, a fost recunoscută şi la Bruxelles, primind Marele Premiu al Expoziţiei Mondiale din 1958. În Casa Dantelei (str. Kossuth nr. 29.), pe lângă cele mai frumoase dantele vizitatorilor este prezentat şi modul de confecţionare al acestora. Lângă Biserica Sântul Petru şi Pavel (piaţa Szentháromság) este vestita cruce, pe care Isus în locul cuielor e legat de cruce cu sfori. Singura sinagogă în funcţiune din regiune se găseşte pe strada Sándor Petőfi. O rară piesă de muzeu, este moara de vânt Sáfrik, ce funcţionează şi azi ca şi măcinător electric (la intersecţia străzilor Szélmalom şi Kölcsey). Baia termală (str. Nagy Szeder I. nr. 1.) primeşte tot anul pacienţi cu afecţiuni reumatice şi ale coloanei vertebrale. Cei care doresc să se odihnească, aleg lacurile de agrement din apropiere: lacurile Kunfehér şi Sós, sunt renumite deja printre pescari.
Muzeul Thorma János (str. Köztársaság nr. 2), prezintă în colecţia sa, istoria oraşului şi creaţiile vestitului pictor născut aici, János Thorma.
În Băile Jonathermál (str. Kőkút nr. 26) din oraşul vestit datorită vinurilor bune şi apelor sale curative, prestările de serviciu medicale complexe şi bazinul de agrement atrag oaspeţii care doresc să se vindece de reumatism şi de bolile articulaţiilor, iar terenurile de tenis şi plimbările cu vaporul, sunt dedicate acelora, care doresc să de odihnească. O impresie deosebită reprezintă vizitarea statuilor Madona şi Pietate din colecţia de istorie locală (str. Félegyházi nr. 5-7). Despre aceste capodopere ale artei populare sculptate în lemn, legenda spune că sunt lucrările unui deţinut condamnat pe nedrept, şi au fost sculptate în bezna celulei închisorii din localitate.
Datorită specialităţilor de mâncare caracteristice zonei, programului ecvestru, înfierbântatei muzici ţigăneşti, mulţi vin la Lajosmizse să viziteze Hanul Öreg (Vechi) şi Muzeul Cătunelor (Lajosmizse-Bene), unde găsesc un cătun specific Câmpiei Maghiare, cu grajd de cai, cu bucătărie de vară, cu şură, cu loc pentru depozitarea porumbului, cu coteţe şi cu porumbar.
Acest oraş a devenit cunoscut şi peste hotare datorită rasei de cai Nonius, ce s-a reprodus în Herghelia Regală, înfiinţată în 1784 (str. Kozma nr. 30.), la acea vreme fiind unul dintre cele mai importante centre de acest gen din Europa cu cele aproape 60 de clădiri - monumente istorice agrare -, construite cu o exigenţă estetică deosebită, în stil baroc târziu. Cele două arcuri în stilul empire şi vechile clădiri sunt acum amenajate în hotel cu mobilă şi atmosferă de epocă, aşteaptând vizitatorii în frumuseţea lor originală. Muzeul Căruţelor (str. Kozma nr. 32), deţine colecţia obiectelor sportului atelajelor maghiare, birje, sănii, materiale aferente şi îmbrăcăminte de birjar. Aici împreună pot fi văzute curiozităţi arhitecturale de valoare naţională, singura clădire cu pereţi din grinzi din ţară este Restaurantul Central (str. Kozma F. nr. 22), construit în stil renascentist. Cel mai mare treierător este Şura Veche (str. Kossuth nr. 10), iar hambarul central (str. Hild János) este o clădire frumoasă ridicată în stilul empire. Colibele păzitorilor de cai săpate în pământ, (două la ferma nr. 18, una la ferma nr. 48) şi 6 turnuri pentru ovăz (fermele 18, 23, 79) sunt adevărate curiozităţi.
Împrejurul oraşului este un excelent teren de vânătoare pentru fazani, iepuri, cerbi şi căprioare, iar pentru o pradă bogată pescarii caută Lacul Béka.
În comuna Szer, în locul primului parlament, cu 1100 de ani în urmă au alcătuit primii legi triburile maghiare, care s-au stabilit în Bazinul Carpatic. Statuia conducătorului de atunci, numit Árpád, de 100 de ani stă în Parcul Naţional Istoric (str. Szoborkert, nr. 68). Atracţia cea mai de preţ a parcului, care atrage sute de mii de oameni, este una dintre cele mai mari picturi ale lumii, tabloul circular Feszty. Pictorul Feszty Árpád împreună cu prietenii săi artişti, au creat opera lor de mare reuşită în 1894. Tabloul ce provoacă o senzaţie de spaţiu deosebită, înfăţişând 2000 de personaje pe 1760 m2, după o restaurare grandioasă, a ajuns în clădirea ridicată în exclusivitate pentru ea. La expoziţia "Promenade 1986", păpuşi de mărime naturală, îmbrăcate în haine de epocă, redau atmosfera oraşelor mici şi mari de acum 200 de ani. În grădina cu ruine, istoria uneia dintre cele mai vechi biserici ale ţării, Mănăstirea din Szer, poate fi urmărită începând din secolul al XI-lea, arheologii au reconstituit din 2000 de piese, clopotul de bronz Sfântul Gellért de 500 kg. Bogăţia Muzeului de Etnografie în Aer Liber, poate preocupa vizitatorii pentru mai multe ore, deoarece se află aici un cătun care cultivă ardeiul, şcoală din cătun, atelier de fierărie, prezentare cu trăsuri, casă de pescari, fermă de cultivarea cepei din Makó, casa comunală, muzeul poştei, magazin mixt, atelier de brutărie, moară de vânt şi unelte de pompieri, toate acestea oglindind fidel forma de viaţă din sec al XIX-lea din Câmpia Maghiară. Prezentarea utilajelor agricole, aduce în faţa vizitatorilor întregul parc agrar; despre relaţia dintre om şi natură relatează expoziţia "Pădurea, biserica naturii".
Orosháza - Baia Gyopáros
Biserica evanghelică în stil baroc clădită în 1786 (str. Győry Vilmos) este monumentul istoric de excepţie al oraşului aflat între râurile Criş şi Mureş. Viaţa a opt generaţii este urmărită continuu cu ajutorul expoziţiei de mobilă şi de etnografie a Muzeului Szántó Kovács János (str. Dózsa Gy. nr. 5), în timp ce în Galeria oraşului se găsesc creaţiile artiştilor plastici maghiari din secolul al XX-lea. Mai mult de 2000 de specii de plante trăiesc în Grădina Rágyánszky. Singurul muzeu de fântâne al ţării (str. Könd nr. 1) prezintă toată scara fântânilor de la cea săpată până la turnul de apă. Locul favorit de băut al haiducilor din câmpie, este Hanul Monori de la periferie, iar baia vestită Gyopáros, se află la 3 km de oraş. Baia termală (str. Fasor nr. 3) are două fântâni săpate cu apă de 40-50oC, şi este folosită în scopuri curative din 1869 pentru tratarea bolilor reumatice, astăzi oferind un complet serviciu de tratamente. Pe lacul Gyopáros de 75.000 m2 , se poate plimba cu barca şi cu bicicleta de apă.
Oraşul de pe malul Crişului este renumit datorită Grădinii Szarvasi, care s-a implantat după modelul Castelului Schönbrunn, la sfârşitul secolului al XIX-lea, în al cărui parc de 82 de hectare există mai mult de 1600 specii de pomi şi arbuşti, dintre care multe exotice. Cunoscută şi sub numele de Grădina Pepi, oferă prin pajiştea sa vizitatorilor posibilitatea odihnei şi a băilor de soare. În şcoala agricolă de 200 de ani, ce a fost înfiinţată de savantul de renume mondial, agricultor, pedagog şi pastor evanghelic, Tessedik Sámuel (1742-1820), s-a organizat un muzeu care prezintă istoria oraşului şi etnografia locului (str. Vajda Péter nr. 1). Moara uscată, care funcţionează şi azi, (str. Ady Endre nr. 1) este una dintre cele trei din ţară rămase intacte, care macină cereale. Casa Regională slovacă (str. Hoffmann János nr. 1/A), este o casă ţărănească din sec al XIX-lea, înzestrată cu aproape 1000 de obiecte. Cel mai recent parc naţional al ţării este Parcul Naţional al Regiunii Criş-Mureş: lumea pustelor şi a pădurilor. Braţul mort al Crişului, cu o întinsă suprafaţă de apă de 30 km lungime, o mare apă stătătoare (a cincia din ţară), loc de odihnă pentru familii, grupuri de copiii, pentru excursii pe apă, şi totodată un loc deosebit pentru pescuit, cu 33 de specii piscicole. De evidenţiat este monumentul de lângă apă în formă de moară de vânt, aflat în centrul Ungariei istorice şi aleea istorică cu sculpturi din lemn, precum şi statuia de bronz simbolizând lupul Capitoliului, care este în Castelul Bolza, construit în stil empire, pe malul braţului mort al Crişului.
Soarele străluceşte aici 2100 de ore pe an, de aceea oraşul aflat la confluenţa râurilor Tisa şi Mureş, este numit şi "oraşul luminii soarelui". După inundaţia din 1879 a "Tisei blonde", prin efort internaţional, s-a construit un nou oraş bine proiectat, cu clădiri eclectice, secesioniste. Produsele de renume mondial ale oraşului sunt salamul "Pick" şi boia de Szeged, ce dă gust specific mâncărurilor maghiare, şi din care se pune din belşug şi în ciorba de peşte, a cărei reţetă se reuşeşte aici cel mai bine. Atât viaţa spirituală şi culturală de mari tradiţii a oraşului, cât şi şcolile de renume au dat ţării mulţi scriitori, poeţi şi savanţi. De aici a pornit savantul laureat al premiului Nobel, Albert Szent-Györgyi, care a produs vitamina C din ardeiul de Szeged. În Piaţa Dom, a cărei mărimi este identică cu Piaţa San Marco din Veneţia se află clădiri renumite: Palatul episcopal, Institutul de Ştiinţe Religioase, instituţiile universităţii, convictul catolic. Din recunoştinţa acelora care au scăpat de inundaţie, până în 1930 s-a construit Catedrala episcopală neo-romană, cu o capacitate de 5000 de locuri, având cunoscutul nume "Fogadalmak Temploma" (Biserica Legământului). Clopotul în greutate de 8600 kg, este al doilea ca mărime din ţară. În sanctuarul catedralei pot fi văzute imaginea în mozaic a Madonei îmbrăcată haine tradiţionale zonei respective, în stânga altarului, pictura "Cristos pe Cruce", care a obţinut Marele Premiu la Expoziţia mondială din 1900. Orga cu 9040 de tuburi, este una dintre cele mai mari din Europa şi "personajul principal" al concertelor de orgă organizate extrem de des. Turnul Sfântul Dumitru, este rămăşiţa unei biserici din secolul al XIII-lea. În mauzoleul naţional, pot fi văzute 90 de statui ale marilor scriitori, artişti şi savanţi maghiari. După sunetul clopotului de prânz, timp de 9 minute pot fi urmărite personajele ceasului muzical, iar vara piaţa e locul unde sunt organizate renumitele Jocuri din Aer Liber din Szeged. În biserica sârbă ortodoxă din apropiere (str. Révai) găsim un iconostas dantelat, cu 80 de icoane, sculptate din lemn de păr, de o valoare artistică inestimabilă. Piaţa Szécsényi cu statuile figurilor istorice maghiare, e dominată de clădirea cu turn a primăriei construit în stil secesionist (nr. 10), ca şi Palatul Reök (Bd. Tisza L. nr. 56). Clădire noii sinagogi (colţul str. Hajnóczi - Gutenberg) în stil mor-secesionist, este una dintre cele mai frumoase clădiri evreieşti din Europa, atmosfera interioară minunată e dată de ornamentele alb-auriu-albastru, de ferestrele colorate şi de cupola reprezentând universul. În Evul Mediu n-a fost construită biserică mai mare în Câmpia Panonică, decât Biserica Havas Boldogasszony şi mănăstirea franciscană (Alsóváros, Piaţa Máthyás király), grup de monumente din secolul al XV-lea. Icoana bisericii e copia vestitei Mariei Negre din Czestochowa.
Una dintre cele mai bogate colecţii arheologice ale ţării, e dată de Muzeul Móra Ferenc (piaţa Roosvelt nr. 1-3), lăudând activitatea directorului de muzeu, a scriitorului şi a arheologului, care a dat şi numele clădirii. În muzeu găsim variate materiale de artă plastică, ştiinţă, material de etnografie din judeţul Csongrád, expoziţie de istoria farmaciei, colecţie de tablouri şi lucrări ale sculptorilor maghiari contemporani. Monumentele din piatră se găsesc în colecţia de sculpturi în piatră, a cetăţii-muzeu (Bd. Stefania), în singurul loc rămas intact din cetatea ce fusese dărâmată în 1882.
Muzeul de Paprika şi Salam Pick (Tisza-part nr. 10.) prezintă întregul proces tehnologic al vestitului salam, care a început să fie fabricat din 1869 (vizita se poate face doar prin anunţare anticipată). Una dintre reprezentantele morilor de vânt din câmpie, poate fi văzută la Kiskundorozsma (str. Bölcs). Cactuşi, palmieri, plante deosebite formează colecţia Grădinii Botanice a Universităţii (str. Lövölde nr. 42).